Please, Don't Leave Me

Eram in metrou..inapoi acasa. Cu lacrimi in ochi, imi aminteam momentele petrecute cu ea (mai ascultam si Pink-Please Don't Leave Me).

"Mergi cu metroul?" - replica noastra de agatat (nu mai stiu care dintre noi era barbatul :))

Apoi au urmat patru ani de intalniri aproape zilnice, dintre care, doi ani de chiul la orele de: economie, engleza si mediu concurential; timp in care mergeam la o cafea la Mc sau la o septica la etajul trei. (Ori ne "scarboseam" cu filmulete de pe xnxx, site despre care informaticianul..nu stia!!) 

So, you must go. Dar nu ma uita! Mi-ai promis catuse de ziua mea! Pă roz!

Am ramas fara pestoaica (iar asta nu e o aluzie) sunt numai stoarfa ei.. a tipei despresive pe care am cunoscut-o in clasa a 9a, care intre timp, a devenit un om cu capul pe umeri si cu un cur supersexy. Poftim! Am spus-o dinou. Tipa aia de nadejde cu cele mai bune sfaturi, tipa care mi-a fost alaturi intotdeauna si a renuntat la .. chestii pentru mine. Bine, este valabil si pentru Floricel, dar pe ea inca o am. Ideea e ca ne-am potrivit la tot. Mai putin la masculi! Bine, bine, cu exceptia lui Enrique (singurul barbat pe care l-am "iubit" amandoua!)

Inapoi pe bulevardul cu care incerc sa ma acomodez, unde..era sa ma muste un caine! Sa-mi rupa blugii, nu alta! Dar n-a indraznit vazand ca am propriul stil de lupta :))